mai ales într-o încăpere
cu scaunele goale îți mărturisesc
că nu te cred
nu cred nimic din frigul pe care mi-l oferi
plus de asta
nevoia de îngerisme a dispărut deja
la fel cum eșueaza oceanele într-un film de acțiune
și tu te lași vândută
pe bilete

nu cred nici măcar în cuvântul milă
cuvântul ăsta abscons pe care îl porți pe sub rochia cu buzele roșii
ești atât de aproape
încât
îți aud gândurile lovindu-mă
în gleznă
dar nu mă mai doare
probabil că a uitat să latre
la fel cum uită uneori cel mai bun prieten al omului
pe dinăuntru

îmi corectezi visele de sub unghii
mă dezbraci de pace
înainte să mă iubești
de pe o zi
pe alta